Imediat ce am intrat in Peru am dat peste camionul verde al prietenilor nostri Viajeros, care ne asteptau. Am mers impreuna pe malul unui lac de acumulare din zona. Copiii s-au putut juca si parintii povesti. Data viitoare ne vom vedea in Belgia!

Apoi a urmat un drum luuung din nord spre sud, de-a lungul coastei peruane. In oaza Huacachina, lânga Ica, ne-am dat din nou cu buggy, un mic bolid care se catara pe dune.

De la Nasca am parasit definitiv Pacificul, si am luat-o prin munti spre Cusco. Am facut popas intr-un sat, San Juan, unde am fost foarte bine primiti, mai ales de copii! Andréas si Diane au mers la scoala din sat, si le-a placut foarte mult.

Cusco, fosta capitala Inca, e si un oras colonial foarte frumos si placut, cu o catedrala minunata, cea mai frumoasa pe care am vazut-o in America de Sud. Toate pozele de la Cusco sunt in album, faceti click aici.

De la Cusco am pornit spre Machu Pichu. L-am lasat pe Eiffel la Ollantaytambo, si de acolo am mers cu un microbuz pâna la Hidroelectrica, unde se termina drumul. Ultima parte am parcurs-o pe jos, de-a lungul caii ferate.

A doua zi dimineata am urcat la cetatea inca, Thomas pe jos, noi ceilalti cu autobuzul. Cadrul natural e superb, dar sunt si foarte multi turisti! Toate pozele de la Machu Pichu sunt in album.

Inafara de Machu Pichu, in Valea Sacra mai sunt multe alte situri cu ruine inca: Ollantaytambo, Moray, Chinchero si Pisac sunt cele pe care le-am vizitat. Mai multe poze sunt in album.

Am parasit Peru pe la Lacul Titicaca, cel mai mare din America de Sud, pe care îl imparte du Bolivia. Pe lac am vizitat insulele plutitoate, Uros, facute din stuf si in permanenta reconstruite. O vizita care le-a placut mult copiilor.

Pozele de pe altiplano si de pe Lacul Titicaca sunt aici.

Am petrecut exact o luna in Ecuador, intre 21 mai si 21 iunie, cu o pauza de 13 zile in insulele Galapagos. Azi, impresii din Ecuadorul continental.

E o tara relativ mica in comparatie cu celelalte vizitate in America de Sud, dar diversitatea peisajelor e incredibila: Cordiliera si vârfurile inzapezite ale vulcanilor cei mai inalti de pe continent, malul Pacificului si plantatiile imense de bananieri, cafea, trestie de zahar, etc, jungla amazoniana fierbinte si umida, orase coloniale superbe...Ecuadorul ne-a fermecat, e tara noastra preferata din intreaga calatorie.

Am intrat in Ecuador prin tinuturile mlastinoase din apropierea tarmului oceanului, apoi am urcat spre Cordiliera. Am poposit la poalele vulcanilor Chimborazo si Cotopaxi si am vizitat Laguna Quilotoa, un superb lac format intr-un crater, imagine emblematica pentru Ecuador.

Toate pozele din zona Cordilierei sunt in album.

Quito e un oras placut cu un centru colonial superb, de altfel declarat patrimoniu UNESCO. Bisericile adapostesc tone de aur, adevarate bijuterii.

Un pic mai la nord de Quito am pus piciorul pe linia ecuatorului - locul se numeste Mitad del Mundo.

Faceti click aici pentru a vedea toate pozele din Quito si din imprejurimi.

Dupa intoarcerea din excursia in Galapagos, am luat-o spre est, spre jungla amazoniana. Din Puerto Misahualli am facut o excursie cu o piroga cu motor pe Rio Napo, un afluent al Amazonului. A urmat o plimbare prin jungla si o intâllnire cu...maimutele. Copiilor le-a placut foarte mult!

Toate pozele din Amazonia ecuadoriana sunt in album.

Am revenit apoi in zona Cordilierei, cu o clima foarte placuta, de data asta in directia nord-sud. Ultima vizita marcanta in Ecuador a fost cea a orasului Cuenca, cu un centru colonial foarte frumos, si el clasat de UNESCO. Aici am cumparat celebrele palarii panama, fabricate de fapt in Ecuador din fibre naturale (o frunza - o palarie!).

Puteti vedea mai multe poze din zona cordilierei si din Cuenca in album.

Tocmai ne-am intors din insulele Galapagos, dupa 13 zile petrecute in paradisul animalelor. 97% din suprafata insulelor e parc national, iar oceanul care le inconjoara - rezervatie a biosferei. Fauna este extrem de bogata: pe lânga binecunoscutele testoase gigantice, am vazut si am inotat cu mai multe specii de rechini, testoase de apa, iguane, pinguini, foci si tot felul de pesti de toate culorile.

Pentru a va orienta putin, iata harta insulelor si itinerariul nostru:

Am vizitat patru dintre insulele mai mari: Santa Cruz, Floreana (Santa Maria), Isabela si San Cristobal, si am facut sonrkelling si scufundari (diving) pe lânga mai multe din insulele mai mici.

Toate pozele din Galapagos sunt in album, faceti click aici.

Am trecut rapid prin Lima, fara sa ne oprim, din cauza circulatiei infernale. In imaginea de mai sus, piata principala si catedrala. In centru, cladiri coloniale superbe; la periferie, multa mizerie...

Puteti vedea mai multe poze din Lima in album.

Satui de desert, am bifurcat spre Cordillera Blanca - se spune ca e unul dintre cele mai frumoase lanturi de munti din lume. Va lasam sa va faceti o parere...

Intr-o vale in creierul muntilor, am vizitat situl de la Chavin de Huantar, care preceda cultura Inca cu 1500 de ani. Un sit ceremonial (templu) foarte interesant al unei civilizatii prea putin cunoscuta astazi, dar in orice caz plina de misticism.

Am facut o plimbare minunata in Parcul National Huarascan, in inima Cordillerei, la lacurile Llanganuco.

Multe alte poze din Cordillera Blanca sunt in album.

Din nou pe malul Pacificului, am vizitat situl de la Sechi, am unei alte civilizatii misterioase, si mai veche decât Chavin, despre care nu se stie practic nimic...dar basoreliefurile sunt impresionante.

Mai la nord, siturile Chan Chan si Tucume, ale civilizatiilor moche respectiv chimu, sunt mult mai importante, pentru ca civilizatiile fiind mai recente, s-au gasit obiecte care au oferit foarte multe informatii arheologilor. Dar cladirile si templele (piramide), construite in adobe (caramizi de lot), au fost distruse aproape complet de ploi si alte intemperii...Totusi, piramidele de la Tucume sunt cele mai mari din America de Sud.

Inainte de a parasi temporar Peru pentru a vizita Ecuadorul, ne-am odihnit câteva zile pe superba plaja Los Organos.

Toate pozele de pe coasta din nordul Peru sunt in album.

Am pornit sa descoperim o noua tara...Peru.

Arequipa, la poalele vulcanului Misti, al doilea oras ca marime din Peru, est cel mai frumos oras colonial pe care l-am vazut pâna acum. Iar Manastirea Santa Catalina e fara pereche in lume, un adevarat oras in oras, cu stradute, piatete...totul foarte bine pus in valoare. O placere!

Pentru a vedea toate pozele de la Arequipa faceti click aici .

Am gustat una dintre specialitatile peruane, cuy: un sobolan fript! Si ca sa nu avem dubii, asa si arata! E intr-adevar comestibil, dar nu-i vom duce dorul si nici nu vom repeta experienta culinara - e mai mult piele si os!

In schimb ne place mult ceviche, alta specialitate - peste crud marinat in suc de lime (lamâie verde)...mmmm...

In Anzi, la 200 de km nord de Arequipa, se afla unul dintre cele mai adânci canioane din lume, canionul Colca. Culturile in terase intretinute de locuitorii satelor din canion dateaza de pe vremea Incasilor. Privelistile sunt minunate si condorii zboara pe deasupra capetelor si prin fata ochilor turistilor inmarmuriti...Incredibil peisaj, faceti click aici pentru a vedea intregul album.

Litoralul peruan este desertic, ca si nordul Chile. Din cand in când, câte o vale cultivata a unui râu care coboare din Anzi. Destul de monoton, cu câteva exceptii notabile:

Liniile de la Nasca, pe care nu le-am survolat cu avionul, pentru ca e scump si periculos, dar am vazut vreo doua dintr-un turn mirador de pe soseaua Panamericana.

Oaza Huacachina e un model de peisaj: un lacusor inconjurat de palmieri, si dincolo de cele câteva strazi cu cladiri, dune de nisip.

Paracas e o rezervatie de coasta, cu multe pasari: pelicani, cormorani, flamingo...si faleze care fac o tranzitie abrupta de la desert la mare.

Toate pozele de pe coasta Pacificului, de la granita cu Chile pâna la Lima, sunt in album.

Pe curând!

San Pedro de Atacama e la portile celui mai arid desert de pe planeta, desertul Atacama. Ajungem din Argentina, dinspre Paso de Jama, si dam imediat peste prietenii nostri, Viajeros, familia cu 4 copii, si Joss & Laureen cu camioneta lor galbena. Mergem impreuna pe platoul care domina toata valea, de unde peisajul la apusul soarelui e superb. La orizont se disting muntii bolivieni, printre care vârful Licancabur, cel mai impunator dintre toti.

A doua zi am facut toti impreuna, de la mic la mare, sandboard pe dunele din Valea Mortii. Distractie mare pentru toata lumea!

Pozele din Valea Mortii si Valea Lunii (Cordillera de Sal) sunt in album, faceti click aici.

Dupa ce ne-am despartit, ei plecând spre Bolivia, noi am facut un tur de trei zile spre lagunele din zona salarului Atacama: lacuri foarte sarate, cu pasari flamingo. Am putut face si baie, si pluteam având in vedere salinitatea ridicata.

Laguna Miscanti se afla la 4200m altitudine la poalele vulcanului cu acelasi nume.

Toate fotografiile (frumoase!) de la lacurile sarate sunt in album. 

Inapoi la San Pedro, ne-am intâlnit cu prietenii nostri Anais, Cyril si copiii lor. Dupa o plimbare impreuna in Valea Lunii, am luat-o impreuna spre geiserele Tatio, câmpul de geisere aflat la cea mai mare altitudine din lume (4300m). Noaptea temeratura scade sub zero grade. Ne-am trezit la 6 dimineata, pentru a vedea coloanele impresionante de aburi ale geiserelor, si erau - 6 grade. Dar ziua e soare si placut, si ne-am putut imbaia intr-o piscina naturala alimentata de geisere.

Faceti click aici pentru alte poze de la câmpul de geisere Tatio.

La Calama am vizitat una din cele mai mari mine de cupru de suprafata din lume, impresionant.

Apoi am coborât spre Pacific, la Antofagasta, unde am asteptat câteva zile cursurile prin corespondenta ale copiilor, la plaja. Castele de nisip &co...dar apa era rece!

Dupa ce le-am recuperat in sfârsit, am luat-o spre nord pe drumul de pe malul marii.

Iquique e un oras elegant, care are ambitia de a deveni cea mai populara statiune de litoral din Chile.

Am vizitat Humberstone, oras abandonat, infloritor in prima jumatate a secolului 20, ca multe altele din acest desert, construite in jurul minelor de nitrati si iod.

Am vazut multe geoglife, desenate de triburile care treceau pe aici cu caravane, pentru a se orienta sau ca reprezentari religioase.

Arica se afla in nordul extrem al Chile, e ultimul oras inainte de granita cu Peru. La muzeul arheologic din zona am vazut mumii ale civilizatiei chinchorros, realizate cinci milenii inainte de Cristos, cele mai vechi cunoscute in lume (mumiile egiptene dateaza din jurul anului 2500 î.c)...foarte interesant.

Toate pozele de la Antofagasta la Arica sunt aici, in album.

 Am parasit Chile pe 29 aprilie, pentru a descoperi o noua tara sudamericana, de la care avem mari asteptari: Peru.

Am parasit definitiv Argentina! Ultima parte vizitata a acestei tari imense est NOA ("noroeste", nord-vestul). Va propunem cinci albume cu poze din regiune:

Ruinele cetatilor precolumbiene de la El Shinkal (cetate Inca) si Quilmes (centrul administrativ si ritual al indienilor Quilmes)

Vaile Calchaquies (Cheiele Conchas si Flechas)

Salta, capitala regiunii de nord-vest, numita "Salta la linda" (Salta cea frumoasa)

Quebrada de Humahauca (patrimoniu UNESCO)

Superbul drum spre Paso de Jama (4850m alt., granita cu Chile)

Adios, Argentina!

Dupa ce ne-am intors din Insula Pastelui, am trecut din nou Anzii de la Santiago spre Mendoza. Soseaua urca vertiginos, mai ceva decât Transfagarasanul!

Imediat ce am trecut granita spre Argentina, am trecut pe la poalele Masivului Aconcagua, cel mai inalt de pe continentul american, aproape 7000m!

Drumul spre Mendoza e o frumusete, desi e un peisaj foarte arid, cu care trebuie sa ne obisnuim pentru o buna parte din ce a ramas din calatorie.

Toate pozele din Parcul Provincial Aconcagua si de pe drumul spre Mendoza sunt in album, faceti click aici. La Mendoza nu am poposit prea mult, am mers mai departe in Parcul National Sierra de las Quijadas, o frumusete, care ne aduce aminte de Brice sau Red Canyon din SUA.

Aproape de Cordoba, Parcul National Quebrada del Condorito protejeaza condorii din Sierra Centrala. I-am admirat si noi planând, superbe pasari cu o anvergura a aripilor de peste 2m. Faceti click aici pentru a vedea mai multe poze din Sierra de las Quijadas si Quebrada del Condorito.

Având in vedere ca prima data când am trecut pe aici nu am vizitat centrul orasului Cordoba, al doilea ca marime din Argentina, am facut-o acum. Pozele sunt in album, aici!

Dupa bucla pe la Cordoba, ne-am intors spre vest, pentru a vizita superbele parcuri nationale Ischigualaso si Tampalaya, Patrimoniu UNESCO, pentru peisaj (roci sculptate, canioane adânci) si interesul antropologic (schelete de dinozauri).

Pozele de la Ischigualasto sunt aici, iar cele de la Tampalaya, aici.

In zilele urmatoare am urcat in Anzi la peste 4000m, spre Laguna Brava. Peisaje aride si pustietate, dar culori superbe, in jurul unui lac sarat cu pasari flamingo si vigonii, un fel de lame salbatice. Am facut aceasta expeditie cu Pablo, un argentinian cu bicicleta cu care ne-am imprietenit si am facut câteva zile de drum.

Toate pozele de pe drumul spre Laguna Brava sunt in album.

Ne-m despartit de Pablo la Cuesta del Miranda, un defileu prin care se strecoara drumul, de toata frumusetea

Oraselul Chilecito, din provincia La Rioja, ale si el o statuie a lui Cristos pe un deal, de care bineinteles locuitorii sunt foarte mândri.

La sfârsitul acestei actualizari va propunem doua noi filmulete,

Sudul Chile: 

si Centrul Argentinei, Regiunea Lacurilor, Anzii si Sierra Centrala:

Din 11 in 19 martie l-am lasat pe Eiffel in parcarea aeroportului din Santiago de Chile si am plecat pe Insula Pastelui, cea mai indepartata de vreun continent de pe Pamânt. Copiilor zborul de 4 ore si jumatate li s-a parut prea scurt, nu au apucat sa vada toate desenele animate pe ecranul individual! :-)

Insula Pastelui pastreaza enorm de multe vestigii ale civilizatiei rapa nui, de origine polineziana, platforme rituale (morminte ale stramosilor devenite altare ceremoniale) pe care erau plasate statuile enorme, numite moai. Statuile, din piatra de lava, aveau intre 2 si peste 20 de metre inaltime. Unele au fost replasate pe socluri, altele au ramas rasturnate pe jos, lânga platforme. Am vizitat si "cariera de moai", unde multe statui au fost abandonate in diferite stadii de fabricatie.

Insula e vulcanica (zeci de conuri de vulcani stinsi mai mari sau mai mici), si tropicala. Am inchiriat o casauta de lemn cu piscina si ne-am plimbat, pe jos si cu masina, in lung si in lat. Ne-a placut enorm de mult si ne dam seama cât de norocosi suntem sa putem merge pâna "la capatul Pamântului".

Toate pozele din Rapa Nui (Insula Pastelui) sunt in album.

 Am lasat povestirea pe drum inspre Santiago. Mergem spre nord, pe autostrada, in dreapta se vad Anzii. Ne-am intâlnit din intâmplare cu prietenii nostri Anaïs si Cyril si copiii lor, si mergem impreuna la un producator de vin din zona. Bodega e frumoasa, vinul e bun, si exista si un restaurant gastronomic acolo, asa ca profitam de o cina deosebita, eleganta, si foarte gustoasa.

Apoi ne daspartim din nou pentru câteva zile, noi mergem direct la Santiago, pe care vrem sa-l vizitam in week-end, cand e mult mai putina aglomeratie decât in timpul saptamanii.

Urcam mai intâi pe Cerro Cristobal, care domina orasul la 900m altitudine (restul orasului fiind la 200-300m), un fel de Feleac local. De acolo se vede tot Santiago, si muntii in departare. Pe Cerro, un sanctual Inmaculada Conception (dedicat Sf Marii), e un fel de catedrala in aer liber. Coborâm cu funicularul.

A doua zi, duminica, vizitam centrul si Cerro Santa Lucia, un parc frumos pe un alt deal mai putin inalt. Ziua se termina la hipodrom, unde urmarim câteva curse de cai. Intram in atmosfera si la copii le place mult. Toate pozele de la Santiago sunt in album.

Pormin apoi spre litoral. Zapallar e cea mai elegants statiune, vile superbe, plaja minunata, dar apa rece si valuri imense! Copiii se joaca in nisip, noi stam la soare!

Valparaiso e un oras declarat patrimoniu UNESCO. Pe diferitele dealuri ale orasului (cerros), case colorate, strazi in panta si funiculare. Ne plimbam pe Cerro Conception, ocazie de poze frumoase. Toate pozele de pe litoral si de la Valparaiso sunt in album.

Ceva mai la sud, am vazut ce mai mare piscina din luma, de 1km lungime! Din pacate nu ne-am putut imbaia in ea...

Am strabatut in ultimele 2-3 saptamâni nu mai putin de 5 parcuri nationale, 3 in Argentina si 2 in Chile: e frumoasa regiune a lacurilor si a vulcanilor...activi!

Parcul "Los Alerces" protejeaza paduri cu cedri de Patagonia milenari (am vazut unul de 2600 de ani) si arayanes, copacii din imagine, cu scoarta de culoarea scortisoarei. Din pacate ploaia nu ne-a permis sa profitam de parc cât am fi vrut...pozele sunt in album, nici ele nu asa reusite din cauza vremii mohorâte.

Parcum urmator e Nahuel Huapi, dupa numele principalului lac, pe malul caruia se afla orasul San Carlos de Bariloche, statiune foarte apreciata de Argentinieni. De pe munte, privelistea asupra lacurilor si vârfurilor din zona e superba. Am profitat de locul atât de frumos timp de câteva zile cu prietenii nostri, familia Manohé.

Merita vazute toate pozele din album, peisajele sunt de toata frumusetea! Si am avut parte si de vreme mai buna...

Am fost si la patinoar, cu Diane si Manon, prietena ei. Pitica noastra s-a descurcat foarte bine, are talent!

Pe malul unui lac, ne-am instalat "tabara" chiar pe plaja: copiii s-au putut juca in nisip, parintii s-au dat cu kayakul...dar ne-a prins norul de cenusa de la vulcanul vecin, Puyuhuapi, care scuipa cenusa de câteva luni...asa ca am pornit mai departe!

Parcul National Lanin se intinde la poalele unui vulcan de peste 3500m inaltime.Desi ne temeam ca nu-l vom vedea decât cu capul in nori, sculându-ne dimineata devreme l-am vazut degajat in doua zile consecutive...superb!

Toate pozele din Parcul Lanin sunt aici.

Apoi ne-am despartit de prietenii nostri, noi am trecut granita spre Chile, ei s-au intors la Bariloche.

Pe marginea drumului am putut culege o multime de mure, aici e vara, fructele sunt in toi! Am cumparat si pepeni galbeni enormi (peste 3kg bucata!) pe mai nimica.

In Chile, Parcul Conguillo se afla intre vulcanul Llaima si lantul muntos Sierra Nevada. Când am ajuns ploua cu galeata, nu se vedea nici tu vulcan ni tu munti, dar a doua zi s-a indreptat vremea si am putut face plimbari frumoase, cu peisaje variate. Seara, la poalele vulcanului, priveliste de vis:

Toate pozele din Parcul National Conguillo si cu vulcanul Llaima sunt aici, in album.

Aproape de Conguillo am descoperit o rezervatie putin cunoscuta, dar care ne-a lasat cu gura cascata! Parca mergeam cu Eiffel pe luna...drumul trecea printre dunele de nisip vulcanic, si am vazut (din acelasi loc) nu mai putin de cinci vulcani: Llaima, Lonquinay care se afla in rezervatie, Tolhuaca din parcul vecin, si doi vulcani mai indepartati. Intre ei, munti, vai, lacuri...o splendoare! Am putut merge in plimbare (mergând pe nisip si lava racita) pâna in craterul secundar al vulcanului Lonquinay, care s-a nascut in urma ultimei eruptii din ziua de Craciun 1988, Crater Navidad.

Toate pozele din Rezervatia Malalcahuello/Nalcas sunt in album. N-am mai vazut niciodata asa peisaje...

Apoi am pornit-o spre nord, in viteza, in directia capitalei Santiago...pentru ca decolam peste cateva zile spre o destinatie surpriza...pe curând!

Trecând frontiera dintre Argentina si Chile pe la Pasul Raballos, mic si pierdut in creierul muntilor, am descoperit de partea chiliana un peisaj verde (fata de Patagonia argentina, arida) si frumos. Toate pozele din traversarea Anzilor prin Pasul Raballos sunt aici.

Ajungând pe Carretera Austral, unul din obiectivele majore ale calatoriei noastre, am dat peste valea fluviului Baker, cel mai puternic din Chile, de o culoare turcoaz incredibila.

Carretera Australe a fost construita pe vremea dictatorului Pinochet pentru a scoate din izolare si a popula sudul tarii, unde se putea ajunge pâna atunci doar pe cale maritima. Partea cu popularea nu prea i-a iesit, satele sunt foarte rare si mici, iar drumul e pe cât de prost pe atât de frumos.

Cu prietenii nostri belgieni, Viajeros, am mers pe Caretera spre sud pâna la Caleta Tortel, un sat in care in loc de strazi se merge pe pasarele, casele fiind construite pe malul abrupt al unui fiord frumos.

Toate pozele de pe valea fluviului Baker si de la Caleta Tortel sunt in album.

Apoi, am pornit-o spre nord, incetisor, având in vedere drumul prost, dar si ploaia, caracteristica zonei. Lago General Carretera e numele chilian al lacului Buenos Aires, pe care cele doua tari si-l impart jumi-juma. Având in vedere ca argentinienii si chilienii se inteleg ca ca si românii cu ungurii, adica bine dar nu intotdeauna, fiecare a ramas cu numele lui.

Pe lac se viziteaza cu barca Capelele de Marmura, formatiuni sculptate in piatra. Pueti vedea alte poze frumoase in album.

Cohaique e orasul mare din zona, sa tot aiba vreo 100000 de mii de locuitori. In rezervatia Cohaique, aflata in muntii de lânga oras, ne-am reintâlnit cu prietenii nostri Manohé. Mici si mari am fost foarte incântati, si am continuar drumul impreuna. Pozele din zona Cohaique sunt in album.

Mai la nord, Puerto Cisnes e un sat de pescari pe malul unui fiord.

Pe drum vegetatia devine tot mai deasa, aproape tropicala, in ciuda latitudinii: e padurea umeda, caracteristica zonei, cu foarte multe precipitatii: brusturi imensi, iedera, ferigi, licheni pe trunchiurile copacilor...

In Parcul National Queulat, inafara de padurea primara, se afla un ghetar, Vestinquero Colgante sau "Ghetarul Agatat"; se topeste in cascade puternice care formeaza lacuri in aval.

Toate pozele din Parcul Queulat sunt in album.

La Termele El Sauce ne-am balacit cu totii (4 campere, 8 adulti si 10 copii) in apa termala.

Apoi, cam satui de ploaie si de drum prost, dar incântati de peisaje, am luat-o spre granita cu Chile.

Am vizitat inca un ghetar, Yelcho, apoi am urcat spre Pasul Futaleufu, unde am facut rafting pe un râu albastru-albastru.

Avem doua filme noi, rezumatul Patagoniei argentiniene in imagini si Rafting pe Rio Futaleufu.

Toate pozele din partea de nord a Carretei si de la Futaleufu sunt aici, in album.

Vizionare placuta si pe curând!

Planul era sa petrecem Anul nou in Parcul National Torres del Paine, in Chile. Dar, in ziua dinainte sa ajungem,, s-a declansat un incendiu de padure de proportii, si parcul a fost inchis, desfigurat. Cu parere de rau, am cautat impreuna cu prietenii nostri, familia belgiana cu 4 copii care calatoreste in camionul verde, o solutie de substitutie. Am hotarât sa plecam imediat in Argentina, cu destinantia Perito Moreno.

Dupa ore bune de drum prin pampa intinsa cât vezi cu ochii, am ajuns in valea orasului El Calafate si a lacului Argentino, in care se topeste ghetarul Perito Moreno.

5km de fatada si peste 60m inaltime,Perito Moreno e cel mai spectaculos, cel mai vizitat dar nu si cel mai mare ghetar din zona. Ne-am plimbat pe pasarele si l-am admirat, blocuri de gheata cazând in lac. Am avut norocul sa putem petrece Revelionul chiar lânga ghetar, cu inca doua familii calatoare, cele trei campere singure in Parcul National. Am racit sampania cu gheata de la Perito Moreno!

Toate pozele de la Perito Moreno si de la Revelion sunt in album.

Apoi ne-am luat toti o saptamâna de vacanta, pe malul lacului Roca, 6 adulti si 8 copii. Vreme frumoasa si voie buna!

Toti copiii in camionul verde:

Pozele de la Lago Roca si din plimbarile prin jur sunt aici.

Dupa "vacanta" la Lago Roca, am pornit-o mai departe, in zoua de nord a Parcului Ghetarilor, unde lucalitatea El Chalten e la poalele muntelui Fitz Roy, bine cunoscut de alpinisti, dar oferind plimbari si pentru excursionistii de rând ca noi.

Copiii au fost foarte curajosi, au mers pe munte de doua ori cânt 8-9 ore. Compania prietenilor lor din camionul verde a ajutat, bineinteles!

Intr-o dimineata subsemnata s-a sculat la ora 5 pentru a fotografia rasaritul pe Fitz Roy. Puteti vedea ce a iesit si toate celelalte poze de la El Chalten in album.

Tot de la El Chalten, eu si Beatrice am plecat intr-o excursie pe lacul si ghetarul Viedma: incaltate cu crampoane, am putut merge pe ghetar si am intrat chiar sub ghetar, adica intre ghetar si munte, intr-o mica pestera formata prin topirea ghetii. Culori superbe...toate pozele sunt in album.

Dupa ce ne-am saturat de excursii pe munte, am pornit mai departe, pentru a trece in Chile. Dar inainte de asta, ne-au asteptat câteva sute de kilometri de drum prost, prin pampa: Ruta 40.

Inainte sa o luam inspre Chile peste munte, am descoperit totusi un ultim loc frumos in Patagonia: Cueva de las Manos, patrimoniu UNESCO, picturi rupestre de acum 9000 de ani intr-un canion de toata frumusetea:

Pentru toate pozele de la Cueva de las Manos si din canioanele Rio Pinturas si Caracoles faceti clic aici.

Un ultim bivuac frumos in Patagonia...pe curând din Chile!

Pe 13 decembrie, Diane la cei 6 anisori, Andreas si prietenii lor, Ylan si Louka se pregatesc sa urce pe Ghetarul Martial...privelistea spre Ushuaia e deja superba.

Iata excursionistii, cu voie buna, si ghetarul. Acolo sus era zapada, ne-am bulgarit si ne-am "dat cu punga". Toate pozele de la Ghetarul Martial si de la ziua lui Diane sunt aici.

Andreas, 8 ani in Parcul National National al Tarii de Foc.

A doua zi l-am sarbatorit cu prietenii lui din Camionul verde, viajerosdelmundo.

Bahia Lapataia e un golf pe Canalul Beagle, privelistea asupra muntilor de pe teritoriul chilian, de cealalta parte a canalului, e superba.

Am petrecut 6 zile in Parcul National, si, pe lânga Viajeros am mai vazut doua familii, fiecare cu doi copii. Veselie mare!

Toate pozele din Parcul National al Tarii de Foc si de la ziua lui Andreas sunt aici, in album.

Poza de la "capatul lumii"... 

 Am parasit Ushuaia pentru câteva zile, pentru a merge si mai departe, si mai la sud, la capatul drumului...estancia Haberton si copacii indoiti de vânt.

 Puerto Almanza e un satuc de pescari pe malul Canalului Beagle, vis-à-vis de Puerto Williams, Chile, care este cu adevarat orasul cel mai apropiat de Polul Sud.

Toate pozele de la "capatul lumii" sunt in album.

O buna parte din copiii care au petrecut Craciunul la campingul din Ushuaia: inghesuiala mare!

 In "uniforma de geonauti", in seara de Craciun.

Toate pozele din Ushuaia si de la Craciun sunt in album.

Dupa ce am plecat din Ushuaia, in partea chiliana a Tarii de Foc, am fost sa vedem o mica colonie de pinguini-regi, singurii din aceasta specie de pe continent. Pentru mai multe poze, dati click aici.

La multi ani cu sanatate si numai bine pentru 2012!!!!!!!!!!!!!

 Dupa ce i-am lasat pe prietenii nostri Thomas si Nolwenn la aeroport la Rio Gallegos, ne-am continuat drumul spre granita cu Chile si ne-am oprit la Laguna Azul, un lac format in craterul unui vulcan stins. Toata regiunea e vulcanica, si se vad in zare multi alti vulcan.

La Laguna Azul ne asteptau prietenii nostri Los Voyageros cu cei 4 copii. Am coborât impreuna in crater, pe malul lacului.

Toate pozele de la Laguna Azul sunt in album.

Apoi am trecut impreuna granita si ne-am dus in primul parc national chilian, tot vulcanic, Pali Aike.

Eram singuri in tot parcul cu prietenii nostri, copiii jucându-se pe câmpul de lava si alergând dupa guanacos, un fel de lame salbatice.

Am facut plimbari spre cratere, impresionante. Toate pozele de la Pali Aike sunt in album.

Iata si bacul cu care am trecut strâmtoarea Magelan.

In Tara de Foc peisajul e mai verde, cu mai multe coline, si apoi, cu paduri.

 La Estancia Viamonte am putut asista la tunsul oilor. Domeniul are 16.000 de oi merinos si se tund 900 pe zi.

Apoi am vizitat inca o ferma (estancia), Las Hijas.

Am luat-o pe un drum neasfaltat (cum sunt multe in Patagonia, spre Cabo San Pablo, unde troneaza o epava impresionanta, pe nume Desdemona.

Toate pozele din nordul Tarii de Foc sunt in albumul la care puteti ajunge facând click aici.

La Tolhuin, ne-am ales ca "resedinta" malul lacului Fagnano; cadrul e superb, cu Anzii in fundal. Am asistat si la o sarbatoare gaucho, un fel de rodeo. Distractie pentru mari si mici!

Toate pozele de la lacul Fagnano si de la fiesta gaucho, in album!

Apoi, de ziua lui Diane am facut ultima parte a drumului spre Ushuaia, pentru a o putea sarbatori la poalele ghetarului, impreuna cu o familie de prieteni. Un drum de munte care ne-a incântatat, si seara, un chef pe cinste! Pozele sunt aici.

CRACIUN FERICIT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! si pe curând...